Ion Aldea & DoinaTeodorovici
Istoria e cartea de capatai a unei natiuni

 

Gheorghe Dinica:“Ar fi frumos sa fiu Mos Craciun”
     media: 5.00 din 15 voturi

Daca romanii ar avea un Walk of Fame, in mod cert steaua lui Gheorghe Dinica ar fi printre cele mai stralucitoare!
Cu mai bine de 45 de ani de cariera in spate, este o adevarata legenda a teatrului si a cinematografiei romanesti. Foarte putini stiu ca, in 2006, Dinica a fost chiar aproape de Oscar, cu filmul maghiar White Palms.
„Am facut si eu ce-am putut, domnule!“, ne-a marturisit cu modestie actorul, care, de Craciun, ar fi implinit 76 de ani. Dinica gasea pana si in acest eveniment subiectul unei povestiri savuroase. „Ai mei m-au trecut in acte ca fiind nascut de 1 ianuarie, ca sa scap asa de armata…“. Cu umorul sau inconfundabil, maestrul a marturisit pentru Reader’s Digest, cu un an in urma, ca, din acest motiv, isi sarbatorea intotdeauna ziua de doua ori: o data de Craciun si a doua oara de Anul Nou.
Iata interviul pe care Gheorghe Dinica ni l-a acordat acum un an si care a fost publicat in editia din decembrie 2008 a revistei noastre.
RD: Sunteti unul dintre cei mai iubiti actori din Romania, ati jucat in mai bine de 80 de filme. Cum duce omul Dinica greutatea carierei fabuloase a artistului Dinica?
GD: Pai ce sa fac? Asta este misiunea mea – sa o duc si sa fac tot ce pot mai bine. Asta este obligatia mea fata de frumoasa meserie pe care mi-am ales-o si fata de spectatorii care mi-au dat toata dragostea si increderea lor. Dar sa stiti ca pentru mine nu este nicio greutate pentru ca tot ce am facut de-a lungul vietii am facut din dragoste pentru profesie si pentru oameni. Si acum, cand vad ca oamenii ma apreciaza, ma simt rasplatit din plin.
RD: V-ati nascut de Craciun, o zi minunata in calendarul oricarui crestin. Povestiti-ne cum petreceati, copil fiind, aceasta zi in familie.
GD: In cartierul in care am venit pe lume (Giulesti, Bucuresti – n.a.), Craciunul era o sarbatoare. Ne stran-geam cu totii in jurul mesei, mancam sarmale, iar noi, copiii, primeam cate un dar. Imi amintesc cu placere de Craciunul copilariei mele.
RD: Cum traiti acum Craciunul, in familia Dinica?
GD: De Craciun este ziua mea de nastere si o sarbatoresc intotdeauna. Ne strangem cu prietenii, cu toti cei apropiati si respectam traditiile, ca orice crestin. Nu lipsesc friptura de porc si un pahar de vin rosu.
RD: V-ati fi dorit sa va nasteti la tara, precum Moromete, si nu in Bucuresti?
GD: Ei, ce bine era la tara! Parintii mei erau argeseni, vacantele le faceam la tara si pe atunci era o atmosfera foarte buna pentru datini si traditii, iar oamenii puneau sinceritate in petrecerea Craciunului. Mergeam cu stea-ua, cu plugusorul, tineam toate traditiile. Eram grupuri de prieteni si colindam din casa in casa si nu ne refuza nimeni.
RD: In ce fel v-a schimbat viata sotia?
GD: Sotia mi-a organizat viata. Eu am dus o viata libera, fara obligatii, am ramas singur de tanar si mi-am facut viata cum am stiut si cum am vrut. La un moment dat, am simtit nevoia sa ma asez si eu intr-o familie a mea. Am gasit femeia potrivita, o mare bucurie pentru mine, am gasit un om care m-a inteles si care ma intelege si acum. Si conteaza foarte mult linistea de acasa.
RD: In afara de sotia dumneavoastra, cine v-a mai schimbat viata?
GD: Toti cei pe care i-am cunoscut de-a lungul vietii mi-au schimbat, in-tr-un fel, cursul existentei. Stefan Iordache , cel care mi-a fost prieten o viata, a fost pentru mine un exemplu. Un om de o forta incredibila, un artist complet, un barbat de la care am invatat ce inseamna prietenia. De la Maria Tanase am invatat ce inseamna sa canti cu sufletul, de la Marin Moraru sa fiu rabdator. Si acum invat de la colegii mei mai tineri de platou.
RD: V-ati descoperit mult mai tarziu talentul muzical. Cum s-a produs aceasta apropiere de muzica?
GD: Din tinerete ii ascultam pe marii nostri lautari si m-am indragostit de muzica. Si sunt inca indragostit.
RD: Care este pretul celebritatii?
GD: Pretul celebritatii e greu de calculat pentru ca e oscilant. Nu exista o regula foarte clara, depinde de etapele de varsta si de incercarile prin care treci in viata.
RD: Acum, intrati in casa noastra, seara de seara, in rolul bulibasei Aurica Fieraru, din serialul Regina de pe Acasa TV. Cum va simtiti in acest rol?
GD: Excelent. Am reusit sa creez un personaj care a ajuns in inimile celor de acasa si nu pot decat sa ma bucur.
RD: V-ar fi placut sa va nasteti bulibasa, sa interpretati acest rol pe viata?
GD: Nu. E un personaj pe care-l joc, dar nu era de mine. Sunt alte legi ale satrei pe care nu as fi stiut sa le respect.
RD: Stim ca n-aveti masina, mergeti numai pe jos. Unii ar putea considera asta o ciudatenie, data fiind celebritatea dumneavoastra…
GD: Nu imi place sa conduc. Din tinerete nu m-a pasionat asta. Intr-un fel mi-a folosit, pentru ca, la ce se intâmpla azi in Bucuresti, e mai bine asa. Mai bine merg pe jos, face bine la tonus.
RD: Chiar asa, impartasiti-ne cateva secrete ale acestui tonus excelent care caracterizeaza un om trecut de 70 de ani, precum dumneavoastra, maestre.
GD: Am o natura buna, genetica e de vina. Totul vine din starea de liniste, de bucurie pe care o cunosc. Petrec timp cu prietenii, ma incarc de la ei. Fac miscare, ma uit la filme. Traiesc fiecare zi din viata cu placere. Sunt un om bogat inauntru.
RD: Daca ati avea un ucenic, ce invataminte ati dori sa-i transmiteti?
GD: Nu am vocatie de profesor, dar as putea sa dau sfaturi bune: sa fie spontan, sa iubeasca spectatorul si sa-si dedice viata celorlalti.
RD: Ati interpretat zeci de roluri, mari roluri, memorabile! Cum ar fi Gheorghe Dinica in rolul lui Mos Craciun?
GD: Am jucat atatea personaje, ca pot sa-l fac si pe Mos Craciun. Toata copilaria am asteptat sa-l vad pe Mos Craciun. Poate ca ar fi frumos, la batranete, sa fiu Mos Craciun!
Replici celebre marca Gheorghe Dinica:„Nu trage, dom’ Semaca, sunt eu, Lascarica!“personajul Lascarica, din filmul Cu mainile curate – 1972
„In nemernicia mea, ca un caine turbat, am muscat mana care m-a hranit si am aratat romanilor drumul spre castru“in rolul lui Bastus, din filmul Columna – 1968
„Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste nimic“personajul Pavel Puiut – zis Pepe – din Filantropica – 2001


Festivalul „Două inimi gemene” din 2009
     media: 5.00 din 6 voturi

Festivalul Internaţional de Muzică Uşoară „Două inimi gemene” in memoriam Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, ediţia a şaptea, s-a desfăşurat în perioada 13-15 noiembrie. În competiţie au evoluat 42 de participanţi din zece ţări, dintre care 23 - la secţiunea maturi, iar 19 - la secţiunea copii.

Duminică, în cadrul Galei laureaţilor, juriul a făcut publice rezultatele finale. La secţiunea copii, Marele Premiu a fost acordat Mariei Crăciun din Galaţi, România. Premiul I l-a obţinut Ilia Rudi din Zaporojie, Ucraina şi Diana Vartolomei din Iaşi, România, premiul II - Deniţa Deneva din Veliko Târnovo, Bulgaria şi Angela Bâtlan din Tecuci, România. Premiul III l-au câştigat Ana Rapoporta din Riga, Letonia şi Valeria Paşa din Bălţi.

La secţiunea maturi, Marele Premiu l-a cucerit Cristina Croitoru din Dubăsari. Premiul I l-au obţinut Aliona Triboi şi Andrei Raeţchi, R. Moldova, precum şi Mihaela Fileva şi Plamen Borisov din Veliko Târnovo, Bulgaria. Premiul II l
-au împărţit între ele duetele Larisa şi Alexei Vojanin din Moscova şi Diana Staver din Străşeni şi Anatol Deleu din Chişinău. De premiul III s-au învrednicit Eduard Listin din Melitopol, Ucraina, duetele Irina Utkina şi Kira Şmakova din Riga, Letonia, Nataly Şmitt şi Ghenadie Abramov din Bittsburg, Germania, precum şi Karamat Hitjamov din Uzbekistan. Totodată, juriul a acordat şi premii speciale.

Solicitată de TIMPUL, directoarea festivalului, Eugenia Marin, mama Doinei Aldea-Teodorovici, ne-a spus profund emoţionată: „Toţi participanţii la ediţia curentă au fost impresionaţi de Chişinău, de Moldova, pe care le-au cunoscut graţie cântecelor Doinei şi ale lui Ion Aldea-Tedorovoci. Ei au numit acest festival „al prieteniei” şi, de fapt, nu am mai văzut o atmosferă atât de armonioasă, în care concurenţii să se ajute unul pe altul”.

Tot duminică, Doina Aldea-Teodorovici ar fi împlinit 51 de ani. Cu această ocazie a avut loc un parastas la mormântul celor doi mari artişti de la Cimitirul Central din strada Armenească. Masa de pomenire a fost pregătită de Lidia şi Marin Bubulici din Chetrosu, Drochia.


Azi a decedat Gheorghe Dinica
     media: 5.00 din 11 voturi

Maestrul Gheorghe Dinică a încetat din viaţă, astăzi, în urma unui stop cardiac sub ventilaţie, deşi timp de treizeci de minute au fost efectuate manevre de resuscitare , a declarat purtătorul de cuvânt al Spitalului de Urgentă Floreasca, medicul Bogdan Opriţa. Dinică, în vârstă de 75 de ani, a fost diagnosticat cu colecistită acută alitiazică flegmonoasă, şoc septic şi disfuncţie multiplă de organe.







Colegii de scenă şi prietenii îl plâng pe maestru
Actorul Mircea Albulescu a declarat că toţi cei care au lucrat cu Gheorghe Dinică au pierdut câte ceva din ei, la moartea acestuia. "Toţi cei care am fost pe scenă sau pe platoul de filmare cu el am pierdut câte o parte din noi", a spus actorul, citat de Mediafax. "E foarte greu să mai fim ce am fost, fără el", a adăugat Albulescu. "Eu nu consider că Gheorghe Dinică a murit. El nu a murit, atâta timp cât există în inimile spectatorilor săi", a adăugat Albulescu. "Inima noastră, aşa, pe jumătate cum este, va bate pentru el", a concluzionat actorul.
Cu vocea tremurândă, Mircea Diaconu a declarat că nu poate să creadă că Gheorghe Dinică a murit. "Nu pot să cred că a murit. În timp, poate o să cred şi lucrul ăsta. Unul câte unul, ne ducem. Actorii cad ca fructele din pom", a spus Diaconu.
"E o veste cutremurătoare. Mai mult de 50 de ani din viaţa mea am fost împreună cu Dinică. A murit şi a luat cu el o parte din mine. La revedere, Dinică!", a declarat, cu lacrimi în ochi, Marin Moraru.

Actorul Victor Rebengiuc a declarat, la aflarea veştii decesului lui Gheorghe Dinică, că nu poate spune decât că este o pierdere incomensurabilă pentru teatrul şi filmul românesc şi că se roagă ca Dumnezeu să-l odihnească în pace pe acesta.
Sergiu Nicolaescu : "Este unul dintre marii actori ai României. Este o mare durere, dar ce pot să-i spun este: Dom' Dinică, aşteaptă! Venim şi noi!".
"Eu cred că este o diversiune. Nu cred. Pot să vă spun orice doriţi despre Gheorghe Dinică, dar ce-mi spuneţi dumneavoastră şi alţi colegi nu cred. Eu cred că el filmează acum. Cu toţii ne ducem pe celălalt platou de filmare, dar pentru actori este în continuare un rol. Sigur că distribuţia este extraordinară acolo", a declarat Florin Călinescu la Antena3.
Actorul Alexandru Arşinel a declarat că s-a întâmplat un lucru de care îi era teamă în ultima vreme: a dispărut actorul pe care l-a iubit cel mai mult. Arşinel a spus că îl cunoştea pe Dinică din studenţie, când ei doi au stat multe nopţi nedormite "la un pahar de vorbă". "Am avut şi o colaborare pe care nu pot să o uit - «Ploşniţa», la Naţional (Teatrul Naţional Bucureşti, n.r.). (...) Am reuşit să cunosc marele actor, marele prieten. Reuşea să te scoată din orice încurcătură, să te împingă în faţă cu o generozitate cum rar am mai văzut la un actor. Sunt plin, plin, plin de tristeţe că a dispărut Gigi. S-a rupt ceva din mine", a spus Arşinel.
Valentin Uritescu a spus că marele actor era şi o persoană dificilă, taciturnă. "Dacă nu îl cunoşteai, puteai să te înşeli în legătură cu Gigi Dinică", a spus Uritescu. "Era taciturn, cu multe taine şi o ironie infernală (...) sub aceasta era un om extraordinar", a adăugat Uritescu, care a spus că, după ce s-a căsătorit şi şi-a găsit "jumătatea sa", Dinică a devenit o persoană mai caldă. "După căsătorie au apărut toate tainele lui, era un şoc să îl vezi pe Gigi cu nepoata lui în parc. Era un şoc să îl vezi cum mângâie o pisică", a mai spus acesta, care şi-a amintit că a jucat în primul său film, "Concurs", de Dan Piţa (1982), alături de Dinică.Şi Nelu Ploieşteanu a fost cuprins de tristeţe la aflarea veştii că Gheroge Dinică a murit. Ghorghe Dinică şi Nelu Ploieşteanu au colaborat la un album de muzică de petrecere şi erau buni prieteni. "Au plecat doi monştri sacri, mai urmez eu acum. Sunt consternat. Nu mă aşteptam să fie aşa de rău. Asta-i viaţa!", a spus muzicianul. Actorul Horaţiu Mălăele l-a descris pe Gheorghe Dinică ca fiind "un actor nepereche şi un prieten drag". "Gigi Dinică a plecat pentru un timp pentru ca noi, cei rămaşi, să-l vedem mai bine. Dumnezeu să-l odihnească!", a spus Horaţiu Mălăele.Actorul Florin Zamfirescu a declarat că Gheorghe Dinică era "un etalon, o instanţă, un exemplu", atât în calitatea sa de actor, cât şi în cea de om. "Ce declaraţie poţi să faci când ai rămas fără un asemenea actor? Dinică avea o vârstă la care putea să mai trăiască, să mai muncească...", a spus Zamfirescu.Gheorghe Dinică, în vârstă de 75 de ani, a fost internat în spital mai multe zile, fiind diagnosticat cu bronhopneumonie severă şi o afecţiune renală. Iniţial, medicii au vorbit de o uşoară ameliorare a stării sale de sănătate, dar după mai multe zile petrecute în spital şi în ciuda eforturilor depuse de doctori, Gheorghe Dinică nu a răspuns tratamentului administrat. Medicii anunţaseră în cursul zilei de astăzi că starea actorului "se menţine extrem de critică", după ce, cu o zi în urmă, acesta suferise o operaţie de colecist.
Gheorghe Dinică a fost unul dintre cei mai iubiţi actori ai scenei româneşti, reuşind să însufleţească sute de personaje, care au ajuns direct la inimile publicului. Gheorghe Dinică s-a născut în Bucureşti la 1 ianuarie 1934. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, la clasa profesoarei Dina Cocea, în anul 1961. A debutat ca actor în filmul "Străinul", în anul 1963 şi a jucat în peste 60 de filme.
Cele mai cunoscute producţii cinematografice în care a jucat sunt "După-amiaza unui torţionar", "Prin cenuşa imperiului", "Filantropica", "Turnul din Pisa" sau "Orient Expres".
Gheorghe Dinică a jucat aproape 60 de ani pe scenele celor mai mari teatre din România. A debutat la Teatrul Mic, apoi a urcat pe scena Teatrului de Comedie,Teatrul Bulandra, Teatrul Odeon şi Teatrul Naţional. Printre cele mai cunoscute piese se numără O scrisoare pierdută, Noaptea regilor, O noapte frutunoasă sau Take, Ianke şi Cadâr.
Dinică a cucerit publicul prin rolurile sale. În ultimii ani, actorul a jucat în mai multe seriale de televiziune , câştigând şi mai mulţi admiratori. Pentru rolurile interpretate de-a lungul vieţii, marele actor a primit numeroase premii şi distincţii. A primit titlul de Doctor Honoris Causa , oferit de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică. UNITER i-a oferit în 1999 premiul de excelenţă. Totodată, el a primit Ordinul "Serviciul Credincios" în grad de Mare Ofiţer.


Doina Aldea-Teodorovici ar fi împlinit 51 de ani
     media: 5.00 din 6 voturi

Pe 30 octombrie s-au împlinit 17 ani de la teribilul accident în urma căruia şi-au pierdut viaţa Ion şi Doina Aldea-Teodorovici. Eugenia Marin, mama Doinei, a mers de dimineaţă la cimitirul Armenesc din capitală, la mormântul unde îşi duc somnul de veci cuplul Aldea-Teodorovici. „A fost foarte multă lume, în special tineri. Chiar de afară era un timp posomorât, frig şi vânt, lumea a stat alături de noi timp de trei ore. Auzind muzica cuplului Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, tinerii au înţeles că într-adevăr această muzică este o valoare care se va păstra atât timp cât va exista omenirea. Nu sunt cântece de moment, dar melodii care trezesc poporul la viaţă şi le dau căldură în suflet”, ne-a declarat mama Doinei. Plângând, Eugenia Marin ne-a mai spus că dacă nu ar fi fost teribilul accident rutier , fata ei ar fi împlinit pe 15 noiembrie, 51 de ani. „Nu-mi vine a crede că am un copil care a ajuns la această vârstă”, conchide Eugenia Marin. Pe 30 octombrie, nu doar în Moldova a avut loc un marş de comemorare a artiştilor, ci şi în cele mai mari oraşe din România, sute de români au ieşit pentru a aprinde câte o lumânare în memoria cuplului Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. „Cristi a fost la Oradea, acolo au făcut masă de pomenire, de asemenea la Iaşi şi Galaţi. Am fost tristă că nu am reuşit să merg şi eu acolo, dar nu pot să le reuşesc pe toate”, ne mai spune Eugenia Marin. Şi în centrul Chişinăului, de la mic şi până la mare, chişinăuienii au aprins câte o lumânare în memoria artiştilor. Ţinem să precizăm că în noapte de 29-30 octombrie 1992, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici şi-au pierdut viaţa într-un accident rutier în România.
Dumnezeu sa-i Odihneasca!



 



vizite unice
Reprezint Muntenia in recensamantul Bloggerilor

Curs Valutar v1.0



Magazin naturist
 
   
Powered by www.ablog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare